Ne indeamna sa ne aruncam in competitie, chiar daca uneori nu suntem perfect pregatiti sau echipati. Ne impinge de la spate sa ne depasim limitele, sa descoperim in noi forte de care nu aveam habar.

Nu ne-am nascut cu el, dar a fost sadit in mintea noastra inca din primii ani de viata. Pentru a face cel mai inalt castel la gradinita. Pentru a obtine cele mai bune note la scoala. Pentru a intra primul la facultate (chiar daca este facultatea pe care au ales-o parintii). Sa fim mai buni decat vecinul de scara la cel mai ciudat sport inchipuit in spatele blocului. Sa ne facem o afacere care sa castige cat mai mult si cat mai repede.

Uneori insa ne arunca dincolo de limite. Uitam sa privim frumosul in fiecare dimineata pentru a ajunge cat mai repede si cat mai departe  fara a stii exact unde. Traim fiecare zi pentru ceea ce putem obtine maine mai mult decat azi si mai mult decat altii. Facem compromisuri pe care ne-am jurat candva sa nu le facem si, poate, uitam de propria viata pentru placerea de a castiga si de a ii intrece pe ceilalti.

Spiritul de competitie este o sabie cu doua taisuri.  Sau ca o maceta, daca vreti.  Un cliseu? Poate. Dar adevarat. Ai nevoie de el pentru a obtine mereu mai mult, pentru a te autodepasi, pentru a nu ramane in chingile limitelor impuse de tine sau de lumea care te inconjoara, dar manevrat fara grija te poate rani si iti poate face mai mult rau.

Sigur, intotdeauna trebuie sa tintesti sa fii cel mai bun in domeniul tau insa este oare bine ca acesta sa fie un obiectiv principal?

Spiritul de competitie trebuie sa fie echilibrat (si nu un echilibru al extremelor). Acesta trebuie administrat intocmai ca si riscul. Analizezi pericolele reale, dar in final te concentrezi pe obiectivele tale si pe metodele care te vor duce acolo.

In sport, in viata, in business, exista mai mult decat “primul sau nimic”.

Poti fi primul, cel mai mare, cel mai cunoscut, insa fara a avea aprecierea celorlalti. Poti insa castiga respect, imagine, recunoastere prin modul in care lupti pentru a fi mereu mai bun. Si, de ce nu, mereu ai oportunitati de a fi “cel mai bun” in felul tau.

De Corina Mihai, Managing Partner Yes Events

Publicat de Revista BUSINESS WOMAN Nr. 30/ 15 octombrie – 15 noiembrie 2011

Unul dintre clientii nostri a punctat cel mai bine business-ul nostru:”Voi livrati fericire!”.

Dex-ul este foarte clar:”eveniment” inseamna”fapt de mare insemnatate”. Cu o astfel de definitie nu poti sa te iei la tranta, asa ca, atunci cand organizezi un eveniment, trebuie sa”livrezi fericire”, nu-i asa? Si cum poti fi o sursa de buna dispozitie, cum poti sa ai idei pozitive si cum poti sa transmiti”evenimentului” energie, daca nu din mijlocul unei echipe care se simte bine si lucreaza zi de zi intr-un mediu mai mult decat placut!
Cu siguranta, orice activitate este mai eficienta atunci cand oamenii vin la locul de munca cu placere, insa pentru noi este vital ca, atunci cand prima cafea de dimineata ne trezeste mintile, sa vedem si sa simtim in jurul nostru”frumosul”.

La noi, frumosul se vede cu ochiul liber. Biroul a fost un proiect in sine. Birou? Nu. Am gresit. Nu este birou pentru ca interiorul a fost construit pentru a te simti ca acasa. Sau acasa la cineva drag.
Ar fi putin gresit sa spun ca”l-am proiectat”, pentru ca mai degraba l-am format, iar acum se transforma. De exemplu, sala de intalniri, unde prezentam clientilor propunerile noastre, este cumva locul de incercare pentru diverse decoruri pe care dorim sa le folosim pentru evenimentele pe care le organizam. Sala de asteptare este atat de placuta, incat, la plecare, ne asiguram ca nu a ramas cineva lipit de canapele. Celelalte incaperi pot trece cu usurinta drept living room, iar punctul forte, terasa, este biroul nostru de vara. Aici nu a trebuit sa intervenim prea mult, deoarece natura a facut mare parte din treaba.

Insa ceea ce este frumos nu doar se vede, se si simte. Clientii vin si ne cunosc in mediul nostru natural. Probabil ca, de multe ori, decizia de a ne alege nu sta in preturi sau propuneri marete, ci mai ales in a vedea la treaba o echipa care”traieste” si care va duce cu siguranta la capat, cu bine, un proiect foarte important pentru ea.

Timpul destul de mare petrecut in”transee” ne obliga sa fim ca o familie.”Strict profesional”? Da, sunt momente in care comunicam strict profesional pentru ca lucrurile serioase o impun, insa este un”strict profesional” ceva mai relaxat (exista? Da, exista!) imbinat cu noutatile de acasa, cu momentele bune sau mai putin bune din viata personala, cu o mana de ajutor pentru lucruri care nu tin neaparat de deadline-ul de a doua zi, cu lucrurile si ideile mai ciudate ale fiecaruia, care insa au farmecul lor.

Probabil, atmosfera Yes Events este posibila si pentru faptul ca suntem o echipa relativ mica. Nu este loc de”animozitati”, de frunti incruntate (sunt acceptate doar cele inainte de prima cafea), de secrete profesionale. Nu exista”proiectul tau” si”proiectul” meu, ci doar”proiecte Yes Events”.

(Interviu Corina Mihai – Revista “Business Woman”)

Pentru cei care nu tin neaparat sa mearga la film doar de dragul popcornului si in acelasi timp interzis pentru pitipoance si alte categorii de gen, din cand in cand, prin salile consacrate culturii undeva prin mijlocul Bucurestiului, cunoscute doar de oameni rafinati, au loc evenimente menite sa ne aduca aminte ca mai traim si pentru a ne bucura de …ceva altfel

Read the rest of this entry »

Buuun,

Sa continuam: dupa cele maramuresene sarmale facute cu mare arta si mult orez de doamna in costum si respectabilul ei sot, fara de care mamaliga nu ar fi fost posibila, ne-am rostogolit mai mult catre Bookfest.

Aici, dupa mici cumparaturi, gen cartea “CE-AR FACE GOOGLE?” si mai semnificativa ei surata “CLIENT O DATA, CLIENT MEREU” m-am scuturat un pic, trebuind sa admit ca businessu’ e de vina pentru tot ce mi se intampla. Dupa ce am colindat printre rafturile ce aratau ca dupa cutremur si mi-am luat cele trebuincioase sufletului si mintii (plus o carte de bucate) am plecat sa imi recuperez fetele. Mare greseala, caci plecasera de mult si asta am pus-o pe seama sarmalelor si a durerii de picioare pricinuita de tocuri. Dezolata si parasita de frumoasele domnisoare, am luat-o pe colega Iulia si am plecat la Street Delivery sa vedem cum se distreaza Bucurestiul in timp ce noi ne-am spetit muncind.

Prima actiune inregistrata de YES EVENT ul schilodit prin absenta mimozelor, a fost cea cu cei doi domni jucand sah. Sa ne intelegem, clasicele piese prafuite in tabla de lemn, zac abandonate in casa bunicii pe mileul de pe televizor langa pestele de sticla. Acum sahul se joaca asa

Buun, pe principiul fiecare isi petrece cum vrea timpul liber, am ajuns la Street Delivery. Read the rest of this entry »